0732 318 757

0256 478 011

Adiția Osoasă

Ce este adiția (augmentarea) osoasă?

Adiția (augmentarea) osoasă este o procedură menită să ajute organismul să producă țesut osos în zonele în care maxilarul s-a subțiat datorită edentațiilor vechi sau a infecțiilor. Cel mai adesea, această procedură se folosește atunci când se pregătește inserarea de implanturi. Grefele osoase se folosesc atunci când nu există suficientă masă osoasă originală. Acestea pot fi realizate printr-o autogrefă, realizată cu material osos prelevat de la pacient, sau cu os artificial. Procedura de adiție osoasă se desfășoară în mai multe etape: medicul chirurg ridică gingia pentru a putea ajunge la osul maxilar, unde se plasează materialul de adiție, care este acoperit apoi cu o membrană de protecție. Locul grefei este lăsat câteva luni să se vindece, apoi se face o radiografie, pentru a verifica succesul procedurii. Adiția osoasă se poate folosi cu succes și în parodontită. Persoanele care suferă de această afecțiune au pierderi la nivelul țesutului gingival, dar și la cel al structurii osoase. Prin chirurgia regenerativă se poate stimula refacerea gingiei și a osului alveolar.

Adiții osoase și membrane

După pierderea unui dinte, osul alveolar, cel care a susține dintele, începe să se subțieze, acest proces continuând toată viața, dacă nu se intervine printr-o grefă osoasă.

Ce este augmentarea (adiția) osoasă?

Este o procedură chirurgicală care are ca scop mărirea volumului substanței osoase prin adăugarea unor materiale înlocuitoare. Aceste materiale sunt biocompatibile din punct de vedere biologic,mecanic și funcțional, astfel ca să se poată asigura regenerarea osoasă. Există două feluri de biomateriale, adică materiale de adiție și membrane.

Materialele de adiție

Acestea sunt diferențiate prin compoziția lor: Autogene sau autologe – acestea sunt fragmente de os recoltate chiar de la pacient. Alogene – fragmente de os obținute din băncile de țesuturi osoase. Heterologe sau xenogene – fragmente osoase obținute de la alte specii decât cea umană. Aloplastice – materiale sintetice.

Membrane de regenerare

Membranele de regenerare sunt bariere de protecție resorbabile sau nu, ce protejează defectul osos refăcut prin adiție.

Intrebari Frecvente

Sinus lift este o procedură chirurgicală prin care se augmentează masa osoasă din partea posterioară a maxilarelor, adică în zona unde se află măselele. Atunci când poziția și grosimea sinusurilor maxilare nu permit fixarea implanturilor, se recurge la această soluție, pentru a mări cantitatea de țesut osos care va susține implantul dentar.
Înainte de a se trece la tratamentul propriu-zis, se fac investigații obligatorii, precum o radiografie panoramică și o tomografie computerizată, care vor arăta exact care este structura și densitatea osului. Ridicarea membranei sinusale se poate face în două feluri, intern sau extern.
Este o procedură complexă , care se folosește în cazurile de resorbție osoasă gravă și trebuie înlocuiți mai mulți dinți. Substanța care înlocuiește masa osoasă dispărută este introdusă printr-o incizie laterală în sinusul maxilar și este acoperită apoi cu o membrană resorbabilă de colagen. Aceste materiale bine tolerate de organism se vor lipi de osul deja existent și se vor transforma, la rândul lor, în os, după o perioadă de mai multe luni (între șase si opt). După această perioadă se pot introduce implanturile în noul os. Cu toate astea, dacă osul este suficient de puternic, se pot insera implanturile chiar în timpul procedurii de sinus lifting extern.

După o scurtă perioadă de acomodare, forța și presiunea mușcăturii vor fi identice cu cele oferite de dinții naturali.

În principiu da. Se măsoară stabilitatea implantului în momentul fixării, iar dacă aceasta este satisfăcătoare, se poate atașa de implant o coroană provizorie chiar în aceeași zi.

Cu siguranță! Indiferent de caz, pacientul va avea o lucrare provizorie, care va masca dintele (dinții) lipsă.

Zona frontală este cea mai delicată atunci când se pune problema realizării unor implanturi dentare. De aceea, pentru a obține un rezultat cât mai apropiat de aspectul natural, uneori trebuie apelat și la soluții ajutătoare. Pentru a înțelege aceste soluții trebuie să trecem în revistă problemele care apar în aceste cazuri.

Ca și celelalte sinusuri cu care comunică, de altfel (frontal, sfenoid, etmoid), sinusul maxilar este o cavitate plină cu aer. Acest spațiu gol se află în apropierea rădăcinilor măselelor, iar dacă acești dinți dispar, alveola osoasă în care au fost fixați are tendința de a se subția, atât datorită presiunii aerului din interior, dar și datorită absenței binefăcătoare a rădăcinii dinților, care susținea osul din interior. Datorită acestui fenomen, există posibilitatea ca masa osoasă a maxilarului să nu suporte intervenția de fixare a implantului, astfel că apare necesitatea de a suplimenta cantitatea de os, prin această procedură, care presupune ridicarea mucoasei care înconjoară sinusul și adăugarea de țesut osos natural sau artificial.
Este o procedură delicată, care necesită o bună pregătire a medicului care o va executa, deoarece aceasta se va executa în aceeași sesiune de tratament în care se va introduce implantul. Medicul va presa membrana sinusala pentru a o ridica foarte ușor (de ordinul milimetrilor), după care va introduce substanța care înlocuiește osul în acel spațiu și apoi va finaliza lucrarea cu fixarea implantului.

Intotdeauna, după pierderea unui dinte, gingia își pierde o parte din volum. De aceea, după fixarea implantului vom observa o mică adâncitură în gingia care îl înconjoară iar părțile de gingie ce-l separă de ceilalți dinți (papilele) vor fi mai mici decât este normal. De aceea, în momentul introducerii implantului se poate face și o mică grefă gingivală, care să remedieze acest neajuns.

Gingia nu este un țesut opac și are grosimi diferite de la pacient la pacient, se poate ca aceasta să aibă o colorație închisă în jurul implantului, deoarece bontul unui implant de titan are o culoare închisă. Soluția pentru această problemă este folosirea unui bont de zirconiu, care are o culoare deschisă, asemănătoare cu cea a rădăcinii unui dinte sănătos. Astfel, chiar dacă, în timp, gingia se va mai retrage, efectul estetic va rămâne neschimbat.
Primul avantaj al lucrărilor protetice pe implant este acela că dinții arată și funcționează exact ca cei naturali. Al doilea avantaj este că implanturile nu afectează cu nimic dinții din jur, fiind perfect autonome. Al treilea avantaj este oferit chiar de procedura de fixare a implantului, care înlocuiește rădăcina dintelui natural, astfel că protejează osul de subțiere.

Dispariția unui dinte are consecințe extrem de neplăcute, care trebuie remediate cât mai grabnic. Dacă nu o facem, dinții alăturați vor începe să migreze, iar dintele opus de pe celălalt maxilar va avea tendința să crească spre spațiul lăsat liber de dispariția dintelui, astfel încât resturile alimentare se vor putea depozita în noile spații, provocând apariția cariilor. De asemenea, vom începe să avem dificultăți la mestecarea alimentelor, ceea ce poate duce inclusiv la boli de stomac. Pierderea de masă osoasă din locurile libere va duce, în timp, la modificarea conturului feței și la pierderea volumului buzelor. Iar dacă este vorba de dispariția dinților frontali ne vom confrunta și cu dificultăți de vorbire, dincolo de inconveniențele estetice.

Let's connect

Misiunea noastră este să te facem să zâmbești.

Orar